Nokoroni ROOM

Cerul era plin de nori .La fereastra camerei sale Nokoroni privea spre el .Zambea ironic stand cu mana intinsa pentru a simti stropii de ploaie .Inchise ochii si auzi un tunet care o facu sa tresara .Isi musca buza pana ii dadu sangele .
-"Ce e cu mine?"
Incet,stropi de plaoie cadeau ,in sfarsit, spre fericirea fetei .Se uita in oglinda .Se vazu alba,cu buzele rosii ,palida si rece ca moarta .Privirea ei pierduta o facea sa para dintr-o alta lume.Parea sa nu aibe nimic uman in ea.

La usa batu Mizuki..vazand ca nu ii raspunde nimeni intra singura.
-Salut Nokorini..te deranjez cumva?

-Nu..chiar ma bucur ca ai venit..

-Serios?Desi cand am intrat la tine in camera pareai cam trista...ti s-a intamplat ceva?

-Eh..asa sunt eu...intotdeauna

-Si eu sunt asa..mereu..

M-am apropiat putin de ea apoi din ce in ce mai mult pana cand am putut chiar sa ii simt respiratia

Mizuki o privea fix in ochii,apoi pentru a doua oara in viata ei zambi.

-Vrei ceva de baut?Vin ?Suc?

-Vin rosu,daca ai..

Desigur

I-am adus vinul
-Poftim !

-Arigato!!Mizuki lua o gura mica din vin apoi il puse pe o masuta.
-Nokoroni..as vrea sa iti zic ceva...doar ca,imi e cma teama sa nu te superi..

-Azi sunt in cele mai bune toane...te ascult

-Pai..bine.O sa iti spun,dar sper sa nu te superi...Cred ca m-am indragostit de tine..

Nokoroni incepu sa rada apoi reveni la aerul sau rece.
-Si eu cred acelasi lucru ...cred ca te iubesc..

-Glumeasti?Cand auzi aceste cuvinte Mizuki se inveseli

-Arat eu a fire glumeata ?Eu nu glumesc..niciodata

-Ma bucur...Mizuki o lua in brate.

Nokoroni o cuprinse si ea.
-Te iubesc!
O saruta incet

Incet o lua si ea in brate , raspunzandu-i sarutuli

delicat i-am strecurat un inel pe deget .

-Nokoroni..ce e asta ?

-Un inel ..nu de logodna fireste ..doar un mic inel ,un mic cadou de la mine pentru tine.

-E foarte frumos Nokoroni , e defapt superb ! Nu o sa-l mai dau nici o data jos de la mana !

-aur alb ...totul pentru tine .